premii

Avem traineri multipremiati national si international.

scoala-premium

Scoala premium

Asiguram o baza didactica optima si dotari ultramoderne.

img-3

Incepatori sau avansati

Formam profesionisti indiferent de experienta

Cariera:

Indiferent ca vrei sa calatoresti sau sa iti platesti studiile, transforma distractia si pasiunea in ceva de succes!

Experienta nu este obligatorie;
Programul de training este facut in asa fel incat sa devii un barman excelent in cel mai scurt timp posibil;
Iti va fi mult mai usor sa te angajezi;
Dupa terminarea cursului vei fi gata sa lucrezi in orice tip de locatie: bar, restaurant, club, cafenea.

Cunostinte

Charisma

Viteza

Organizare

Practica

Atitudine

Acuratete

Eficienta

Pasiune

Daruire

Postat de Tudor Alexandru / 16 - Dec / 0 Comentarii

Recent, am gasit un articol interesant in Difford’s Guide Class Magazine, in care proprietarul barului Smuggler’s Cove din San Francisco, Martin Cate, povesteste despre un al treilea "erou" al culturii Tiki: Stephen Crane. Asa ca, cine este Stephen Crane? El este cel care a "imprumutat" de la Trader Vic si Don Beach si a creat un lant urias de restaurante tiki si care era atotprezent in presa de scandal datorita relatiilor sale amoroase cu diverse femei faimoase ale acelor timpuri, precum Lana Turner. Joseph Stephen Crane s-a nascut in Crawfordsville, Indiana in 1917, insa dupa absolvire, in timpul unei calatorii s-a oprit la Hollywood, in 1937. Mutarea sa definitiva in "orasul ingerilor” a avut loc in 1940, moment in care s-a reinventat prezentandu-se ca un adevarat impresar. Dupa ce a suferit cateva operatii plastice pentru a capata infatisarea unui star de film, a inceput sa frecventeze cele mai tari cluburi de noapte ale momentului, precum: Ciro’s, The Brown Derby, Clover Club si Mocambo. In 1942 o invita pe Lana Turner la dans, iar o luna mai tarziu acestia se casatoresc. Doar ca acesta este deja insurat. Lana schimba incuietorile si il da afara, cu toate ca aceasta era insarcinata. In timp ce aprofundeaza viata de noapte si face noi cuceriri precum Rita Hayworth si Ava Gardner, Stephen economiseste bani pe cardurile de la jocurile de noroc cu care cumpara Lucy’s, un steakhouse peste drum de loturile Paramount unde il si cunoaste pe Don Beach, cei doi ajungand prieteni intr-un timp relativ scurt. Dupa o scurta escapada la Paris, unde isi petreace timpul cu Aristotel Onassis si printul Rainier de Monaco si se casatoreste cu Martinez Carole, un star francez de film, acesta se intoarce in California si incepe sa petreaca foarte mult timp la Sugie’e Tropics pe Rodeo Drive in Beverly Hills. Cand realizeaza cat de populara este locatia, decide sa deschida cel mai mare, bun si stralucitor loc cu specific Polynesian. Astfel cumpara Sugie’s Tropics si isi deschide propria afacere.  Toate bauturile sunt inspirate de la cele create de Don Beach, numite dupa starurile de film ale momentului, iar bucataria era o combinatie intre cea cu specific western si cea asiatica/polynesiana. Locatia era amenajata intr-un mod mult mai specific decat cea a lui Trader Vic sau a lui Don Beach si avea menirea sa "faca trecerea catre o alta lume”. Totusi, preturile practicate erau mult mai mari decat cele ale principalilor concurenti. Majoritatea clientelei era formata din staruri de film, oameni important din domeniu modei sau alte persoane cunoscute in acea vreme. In 1959 lantul de hoteluri Sheraton cumpara conceptul de la Stephen pentru 4 milioane de dolari, o mutare comparabila cu cea a lui Trader Vic pentru Hilton si creaza conceptul Kon Tiki, promitand experiente exotice din marile din Sud atat pentru bucatarie cat si pentru bar. Acesta isi deschide propria companie, Stephen Crane Associates, a carei scop este sa se ocupe de detalii, de la design si pana la modul in care aratau farfuriile, paharele sau servetelele. De fapt, tot ce era facut pentru Kon Tiki, era facut "in casa”. Deschiderea unei locatii in Montreal, apoi Portland il face sa aiba success in fata competitorilor directi, cel mai important dintre acestia fiind Trader Vic, ajungand sa vanda 240 de sticle de alcool pe noapte. Urmeaza Dallas, cu o noua locatie si mai spectaculoasa, segmentata in 4 incaperi principale, fiecare impartita pe 2 nivele, cu vedere directa la exterior. Chicago este noua destinatie, in 1961, unde numarul de personal era foarte mare: 22 de barmani pe schimb si 4 ospatari si un sef petru fiecare masa.  Boston, Cincinnati, Honolulu, Toronto si Waikiki, toate ,,si-au primit dreptul” de a avea cate un Kon Tiki. In 1978 un consortiu Iranian ii face o oferta de nerefuzat lui Stephen, care ajuns la varsta de 69 de ani nu poate refuza. Incet, incet Sheraton dizolva conceptul Kon Tiki si restaurantele se inchid unul cate unul. Stephen se muta la un hotel in Westwood, unde din cauza unei betii moare, in anul 1985. Este inmormantat inapoi in Crawfordsville, unde nimeni nu stia de realizarile sale. El este noul meu erou tiki, a fost absolut fascinant sa ii dezvalui povestea. Toti vorbesc despre Trader Vic-al carui concept inca mai exista, si Don Beach, dar Stephen eu eroul necunoscut. El a jucat un rol important in aceasta retea de succes, arata bine si cu un farmec aparte” incheie Martin Cate.

Postat de Tudor Alexandru / 16 - Dec / 0 Comentarii

Inainte de a-mi incepe scurta argumentare, as dori sa precizez ca din aceasta categorie fac parte mai multe profesii printre care bucatarii, farmacistii si multi altii. Desi nu incearca sa gaseasca antitodul nu stiu carei maladii, si barmanul poate fi numit un chimist cu acte in regula si nu numai. In acelasi timp el incearca sa isi surprinda audienta cu noi trucuri, noi miscari de flair si nu in ultimul rand, cu noi bauturi numai de el stiute. Si toate in acelasi timp. Asa cum un doctor are grija de pacientii sai, asa si barmanul trebuie sa fie preocupat de starea clientilor sai. Misiunea sa, insa, este mult mai complicata, deoarece nu poate ,,prescrie” bauturi clientilor pe baza unui ,,diagnostic’’ general valabil. Bine ca macar, in cazul unei greseli, rezultatul este reparabil, ceea ce nu putem spune si despre medici, (He,he,he). Barmanul este asemenea unui farmacist. Asa cum  acesta isi pregateste ingredientele pentru un anumit medicament, asa si barmanul se pregateste, atunci cand vrea sa creeze o noua bautura, pentru clientii sai. Difera doar materia prima folosita. Sau nu? In ziua de azi, sunt folosite ingrediente din ce in ce mai extravagante, mai complexe si mai personalizate.  Lucrurile au evoluat foarte rapid, mai putin pe meleagurile noastre, iar acum, pe langa ingredientele uzuale, se adauga si unele mai ,,speciale’’ daca le pot numi asa, precum: fum facut din lemn de mar, diferite bitter-uri ale casei create din ingrediente numai de ei stiute sau mai nou si azot lichid. Astfel, putem spune ca exista barmani care se deosebesc de majoritate, nu numai prin respectul purtat acestei meserii sau prin atitudinea ce o au atunci cand sunt in spatele barului, ci si prin inovatiile aduse in acest domeniu.  De exemplu Jerry Thomas este parintele multor cocktail-uri célèbre, precum si Harry Johnson,  Dale DeGrof a cautat si  pastrat retetele originale ale cocktail-urilor, iar acum mai tanarul Thomas Aske si colegii sai de la Fluid Movement au revolutionat arta mixologiei. Oricine din spatele barului, poate incerca sa isi surprinda clientii cu ceva nou care sa le creeze o amintire placuta despre locatia lor, iar in ceea ce priveste material prima folosita doar atat pot spune: sky is the limit !!!   Tudor Alexandru  
Fii la curent cu noutatile in materie de bartending
Email *
Top
Inscrie-te